De departe America inca este si va fi tara tuturor posibilitatilor iar AMERICAN DREAM NU A MURIT. Am mai fost in USA, dar in graba si pe o perioada scurta, oboseala fusul ora si intalnirile de afaceri stresante m-au facut sa nu am timp a studia mai atent unele detalii care par mici la prima vedere dar ajuta din plin la mentinerea statutului "civilizatie" a acestei natii de admirat.
Acum avand mai mult timp la dispozitie si datorita unei intanplari putin hazlii am putut sa observ si sa judec la cald diferenta mare, poate prea mare intre Romania mea iubita si sincer pot spune America mea iubita.
Locuiesc intr-un orasel mic, adiacent orasului Phoenix Arizona (oras ce se afla pe primul loc in USA, in cea ce priveste populatia adiacenta a acestui oras, aproximativ 5 milioane de locuitori).
Din prima zi a sosiri mele aici am fost frapat de ordinea si curatenia gasita si nu mai vorbesc de disciplina civica, zambetul prietenos a celor cu care am intrat in contact in anumite imprejurari.
Intr-o zi insotind-o pe sotia mea si fiind mai cald am decis de comun acord sa o astept pe o banca in fata Mall-ului. Stiam ca o sa dureze mult!!! M-am inarmat cu o sticla de apa si m-am asezat pe o banca bucuros ca voi avea timp si sa meditez/creez, lucru care imi face placere.
In fata mea o batranica zambareata.
A aparut sotia mea, bineinteles cam dupa 2 ore.
M-am ridicat de pe banca sa plec dar nici nu am facut un pas ca batranica m-a apelat cu un zambet larg si calduros: "domnul, ati uitat sticla goala!". Stanjenit si cu un aer de nevinovat m-am intors si am luat sticla pe care nu o uitasem defapt... Batranica, tot zanbind, continuase: "acolo in dreapta sunt cosurile pentru deseuri reciclabile". Am multumit si am plecat catre cosuri intrebandu-ma cum as fi reactionat in Romania la asa remarca subita.
Erau patru cosuri curate si inscriptionate. Am pus sticla la plastic si intorcandu-ma, batranica m-a abordat iar: "cred ca sunteti din Europa dupa acent". Am raspuns da, din Romania.
Mi-a spus ca are o prietena care a fost de mai multe ori acolo cu anumite organizatii umanitare si i-a povestit ca avem o tara tare frumoasa dar prea multa mizerie si oameni care vorbesc tare pe strada, injura si tipa si arunca ori ce gunoi pe jos dar in general, cu toate ca majoritatea sunt foarte saraci, sunt si ospitalieri si prietenosi.
Mi-a zis ca din intamplare lucreaza la primaria acestui orasel si stie bine ce se intampla cu lucrurile reciclabile. Firmele ce se ocupa de acest lucru platesc o anumita taxa primariei locale. Acele firme au si mijloace mobile de colectare si cei car vin sa isi vanda deseurile la fel si ei platesc o mica taxa.
La prima vedere nu se aduna multi bani... dar nu este asa... se aduna destul de bine si banii adunati sunt redirijati catre sectoarele de curatenie a orasului, parcuri, scoli si azile de animale.
Nemaiavand timp mi-am luat ramas bun iar batrnica tot cu un zambet larg mi-a multumit ca am avut rabdarea sa o ascult.
Dupa intamplarea din acea zi am inceput sa urmaresc acele cosuri de colectare. Am ramas surprins sa vad patru persoane stand la rand sa depuna deseul. Nimeni nu tipa, nimeni nu se inpingea si mai ales nimeni nu fura din cosurile de colectare.
Cu lectia de reciclare invatata, ma gandesc daca as putea obtine si eu acelasi rezultat in Romnia in acelas mod. Sotia mea spune ca mai degraba as primi deseurile in cap!
Aici in USA, aceste lucruri se invata mai ales de la parinti si in primii ani de scoala primara, prin diferite activitati.
Am invatat sa reciclez dar ma gandesc cum as putea sa invat romanii sa procedeze la fel!!!
